PÍTĂ, pite, s.f. (Reg.) 1. Pâine. ♢ Compus: pita-vacii = ciupercă comestibilă, cu pălăria roşcată-cenuşie, cu carne albă, care devine albastră în contact cu aerul (Boletus bovinus). 2. Fig. Hrană necesară pentru trai; mijloace de existenţă; p. ext. slujbă, funcţie, post. – Din bg. pita.

PÍTĂ s. v. pâine.

pítă s. f., g.-d. art. pítei; pl. píte

PÍT//Ă ~e f. reg. 1) Produs alimentar făcut din aluat dospit, frământat şi copt în cuptor; pâine. ♢ Celui flămând numai ~a-i în gând fiecare se gândeşte la ceea ce îl interesează. 2) fig. Hrana cea de toate zilele. /<bulg. pita

piţá, piţ, vb. I (reg.; despre carne) a frige.

piţă¹! interj., s.f. 1. (interj.; pop.; adesea repetat) strigăt cu care se cheamă caprele. 2. s.f. (reg.) capră.

piţă², píţe, s.f. (reg.) 1. carne pripită. 2. om subţire, slab, nevolnic, prăpădit, beţiv.