PIVOTÁ, pivotez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre două corpuri în contact; la pers. 3) A se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact. ♦ Fig. (Despre acţiuni, procese etc.) A se baza pe anumite elemente specifice, a se desfăşura în jurul a ceva. 2. Spec. (Mil.) A executa o mişcare de rotaţie în jurul unui militar, al unei formaţii etc. ♦ A-şi răsuci (brusc) corpul; (Sport) a se răsuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea). – Din fr. pivoter.

PIVOTÁ vb. (TEHN.) a se roti.

pivotá vb., ind. prez. 1 sg. pivotéz, 3 sg. şi pl. pivoteáză

A PIVOT//Á ~éz intranz. 1) tehn. A se roti în jurul unui pivot. 2) (despre acţiuni, procese, dezbateri etc.) A se desfăşura în jurul aceluiaşi obiectiv. 3) rar (despre persoane) A se răsuci brusc în călcâie (pe un singur picior, ca în jurul unui pivot). /<fr. pivoter

PIVOTÁ vb. I. intr. A se roti, a se întoarce (ca) pe un pivot. [< fr. pivoter].