PLANŞÉTĂ, planşete, s.f. 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal şi folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2. (Top.; în sintagma) Planşetă topografică = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; în sintagma) Planşetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcţia şi viteza vântului. 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.

PLANŞÉTĂ s. (rar) scândură. (~ pentru întinderea foilor de aluat.)

planşétă s. f., pl. planşéte

PLANŞÉT//Ă ~e f. 1) Planşă mică care serveşte ca suport pentru hârtie la desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2) Scândură lată pe care se întinde aluatul în foi. /<fr. planchette

PLANŞÉTĂ s.f. Placă de lemn dreptunghiulară (uneori montată pe un suport) pe care se fixează hârtia pentru desen, pentru ridicări tipografice etc. ♦ Scândură lată pe care se întind foile de aluat. [< fr. planchette].