PLANÓR, planoare, s.n. 1. Aparat de zbor fără motor, la care deplasarea se realizează datorită unor factori meteorologici (curenţi de aer) sau de relief (zbor de pantă). 2. Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forţele aerodinamice. – Din fr. planeur.

planór s. n., pl. planoáre

PLAN//ÓR ~oáre n. Aeronavă uşoară fără motor, propulsată prin planare. /<fr. planeur

PLANÓR s.n. 1. Aparat de zbor fără motor, care se menţine în aer prin folosirea curenţilor ascendenţi provocaţi de relief sau de temperatura solului. 2. Parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forţele aerodinamice. [Cf. fr. planeur].