PLÁTCĂ¹ s.f. (În expr.) A intra (în) platcă = a) a pierde o partidă la jocul de cărţi; b) a trebui să plătească o datorie. A pune (sau a face pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărţi. A rămâne platcă = a rămâne de ruşine, a se face de râs. – Din scr., pol. platka.

PLÁTCĂ², plătci, s.f. Partea de sus a unei cămăşi bărbăteşti, a unei rochii, a unei bluze etc., croită separat de rest şi de care se prinde gulerul. – Din rus. platka.

PLÁTCĂ s. (Transilv.) speteală. (~ la o cămaşă.)

plátcă (la jocul de cărţi) s. f.

plátcă (la haine) s. f., g.-d. art. plătcii; pl. plătci

PLÁTCĂ plătci f. Fâşie îngustă de metal, croită separat, care constituie partea de sus a unor obiecte de îmbrăcăminte (de care se prinde gulerul). /<rus. platka