PLEÁSNĂ, plesne, s.f. 1. (Pop.) Şfichi; p. ext. bici. ♢ Expr. A aduce (pe cineva) în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp. ♦ Zgomot produs de plesnirea biciului; lovitură, plesnitură de bici. 2. (Reg.) Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit. 3. (Pop.) Iritaţie a mucoasei limbii şi a cerului gurii (mai ales la copiii mici). – V. plesni.

PLEÁSNĂ s. v. aftă, stomatită.

PLEÁSNĂ s. v. şfichi.

pleásnă s. f., g.-d. art. plésnei; pl. plésne

PLEÁSNĂ plésne f. pop. 1) Şfichi la un bici; plesnitoare; pocnitoare. ♢ A lua pe cineva în ~ a biciui pe cineva. A aduce pe cineva în ~ de bici a aduce pe cineva foarte repede. 2) Lovitură dată cu biciul. 3) Zgomot produs de o astfel de lovitură. 4) Inflamaţie a mucoasei limbii şi a cerului gurii. /v. a plesni

pleásnă, plésne, s.f. (pop.) 1. şfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitură, plesnitură de bici. 2. fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit. 3. iritaţie a mucoasei limbii şi a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorbă usturătoare, sarcastică. 5. fiecare dintre cele trei cureluşe înguste cu care se încheie cureaua la cioareci, prinse în trei catarame. 6. şuviţă de păr. 7. fir de in sau de cânepă. 8. (reg.) disc sau verigă pusă pe osia roţii căruţei, pentru a apăra de frecare. 9. bucată mică, aşchie, ţandără desprinsă dintr-un lemn. 10. (la pl.) mătreaţă. 11. (la pl.) boală de copii; afte, stomatită. 12. stâncă, piatră gata să se despice într-o mină; crăpătură în stâncă. 13. insectă care trăieşte în locuri întunecate; şvab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare şi păros, cu un cârlig chitinos la unul din capete; câinele-babei.