PLEDÁ, pledez, vb. I. Intranz. şi tranz. A vorbi în faţa unei instanţe judecătoreşti (ca avocat), apărând cauza uneia dintre părţi. ♦ P. gener. A susţine o cauză, a apăra o idee, un interes; a milita pentru ceva. – Din fr. plaider.

PLEDÁ vb. 1. a apăra, a susţine. (A ~ cauza cuiva.) 2. a vorbi. (A ~ în favoarea cuiva.)

pledá vb., ind. prez. 1 sg. pledéz, 3 sg. şi pl. pledeáză

A PLED//Á ~éz intranz. 1) A apăra (în calitate de avocat) interesele unei părţi. 2) A rosti o pledoarie. 3) A se pronunţa cu ardoare (pentru o idee, o cauză, o doctrină etc.). /<fr. plaider

PLEDÁ vb. I. intr., tr. A susţine, a apăra înaintea unei instanţe judecătoreşti, interesele unei părţi dintr-un proces; (p. ext.) a susţine o cauză, o idee. [< fr. plaider].