PLEONÁSM, pleonasme, s.n. Eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, construcţii, propoziţii etc. cu acelaşi înţeles. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléonasme.

PLEONÁSM s. (LINGV.) tautologie.

pleonásm s. n. (sil. ple-o-), pl. pleonásme

PLEONÁSM ~e n. Eroare de exprimare constând în folosirea paralelă a unor cuvinte sau expresii identice sau apropiate ca sens. [Sil. ple-o-] /<fr. pléonasme

PLEONÁSM s.n. Procedeu greşit de exprimare, constând în alăturarea unor cuvinte care repetă inutil aceeaşi idee. [Pron. ple-o-, pl. -me, -muri. / cf. fr. pléonasme, lat. pleonasmus, gr. pleonasmos].