PLÍTĂ, plite, s.f. Placă de fontă, cu ochiuri acoperite cu rotiţe, care constituie partea de deasupra a unei maşini de gătit; p. ext. maşină de gătit. ♦ Aparat electric de laborator care serveşte la încălzirea directă a vaselor de sticlă cu fund plat; încălzitor electric de laborator. – Din rus., ceh. plita, ucr. plyta.

PLÍTĂ s. (reg.) tablă, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Transilv.) ploatăn, (Bucov.) şparhat. (~ a sobei, a maşinii de gătit.)

plítă s. f., pl. plíte

PLÍT//Ă ~e f. 1) Placă de fontă cu două (sau mai multe) ochiuri, acoperite cu nişte cercuri de diferite mărimi, care constituie partea de deasupra a sobei de gătit. 2) Instalaţie de gătit prevăzută cu o astfel de placă. ♢ ~ electrică reşou. /<rus., ucr. plita