PLOÁIE, ploi, s.f. 1. Precipitaţie atmosferică sub formă de picături de apă provenite din condensarea vaporilor din atmosferă. ♢ Loc. adv. Pe ploaie = în timp ce plouă. În (sau sub) ploaie = în bătaia ploii. ♢ Expr. (Fam.) Apă de ploaie, se zice despre o afirmaţie lipsită de conţinut şi de temei, despre o acţiune neserioasă etc. (Fam.) A(-şi sau a-i) aranja ploile = a(-şi) pregăti terenul, a(-şi) face atmosferă favorabilă, a(-şi) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunţă venirea ploii. ♦ Picătură de ploaie (1). ♦ P. anal. Ceea ce vine (sau cade) în cantitate mare, ceea ce se revarsă, ceea ce este abundent. O ploaie de săgeţi. ♢ (Astron.) Ploaie de stele = abundenţă de stele căzătoare venind din aceeaşi parte a cerului. 2. Alice mărunte pentru vânat păsări şi animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).

ploáie s. f., art. ploáia, g.-d. art. plóii; pl. ploi

PLOÁIE ploi f. 1) Precipitaţie atmosferică sub formă de picături de apă. ♢ ~ cu bulbuci (sau băşici) ploaie mare şi de scurtă durată. ~ ciobănească sau mocănească ploaie măruntă şi deasă care, de obicei, ţine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apă de ~ a) apă rezultată din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) acţiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine în cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de suliţe. ♢ ~ de stele mulţime de stele căzătoare care se văd în aceeaşi parte a cerului. 3) Alice mărunte pentru vânatul păsărilor şi al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia