PLUSVALOÁRE s.f. Valoare nou creată de către muncitorii salariaţi în procesul de producţie peste echivalentul valorii forţei lor de muncă şi însuşită gratuit de către patroni. ♢ Plusvaloare absolută = formă a plusvalorii obţinută prin prelungirea zilei de muncă peste timpul de muncă necesar sau prin intensificarea muncii. Plusvaloare relativă = formă a plusvalorii care rezultă prin reducerea timpului de muncă necesar şi mărirea corespunzătoare a timpului de supramuncă în urma creşterii productivităţii muncii. – Plus¹- + valoare (după fr. plus-value).

plusvaloáre s. f., g.-d. art. plusvalórii

PLUSVALOÁRE f. ec. (în doctrina marxistă) Profit constituit de diferenţa dintre valoarea bunurilor produse şi suma salariilor plătite, însuşit de patroni. /plus- + valoare

PLUSVALOÁRE s.f. (Ec.) Valoare pe care munca muncitorului salariat o creează peste valoarea forţei sale de muncă. [Pl. -ori, gen. -orii. / după fr. plus-value].