PODÍŞ, podişuri, s.n. 1. Formă complexă de relief, de mare întindere, aproape plană, situată la o altitudine relativ ridicată şi străbătută de văi prelungi. 2. (Reg.) Podeţ. – Pod + suf. -iş.

PODÍŞ s. v. poduleţ.

PODÍŞ s. (GEOGR.) platou, (rar) masă, (pop.) şes, şestină, (reg.) zăpodie. (Un ~ nu prea înalt.)

podíş s. n., pl. podíşuri

PODÍŞ ~uri n. Întindere de teren aproape plată, situată la o anumită altitudine, care domină împrejurimile; platou. /pod + suf. ~iş