POÉTICĂ s. (înv.) poezie. (Studii de ~.)

poétică s. f., g.-d. art. poéticii

POÉTICĂ, poetici, s.f. – V. poetic (4) [DEX'98]

POÉTICĂ f. 1) Ramură a teoriei literaturii care se ocupă cu studiul creaţiei poetice. 2) Tra-tat de poezie. 3) Teorie generală despre esenţa şi istoria poeziei. 4) Ansamblu de principii ale versificaţiei, caracteristice unui poet, unui curent literar sau unei epoci. /<ngr. poiitilkós, poiitiki, lat. poeticus, poetica, it. poetico, poetica, fr. poétique

POÉTICĂ s.f. 1. Ramură a teoriei literaturii care tratează despre creaţia poetică. ♦ Tratat despre creaţia poetică. 2. Sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet. 3. Parte constitutivă a lingvisticii care se ocupă cu raporturile dintre funcţia poetică şi celelalte funcţii ale limbajului. [< lat., it. poetica, cf. fr. poétique].