POFTÍM interj. Formulă de politeţe care se foloseşte: a) pentru a da ceva cuiva; ia, na, ţine; b) pentru a invita o persoană să vină sau să se aşeze undeva; pentru a îndemna la acţiune; c) (adesea precedat de exclamaţia „ei“) pentru a exprima indignare, ciudă, reproş, nemulţumire, necaz, revoltă etc.; asta-i bună, na, uite. – Din pofti.

POFTÍM interj. 1. ia!, na!, ţine! (~! un covrig.) 2. (interogativ) ce?, cum?, (pop. şi fam.) ha? (~? N-am auzit!)

poftím interj.

POFTÍM interj. 1) (se foloseşte pentru a invita o persoană să intre, să se aşeze sau pentru a i se înmâna ceva). 2) (se foloseşte când cineva, nedesluşind cele spuse, cere să i se repete încă o dată). 3) (fiind precedat de interjecţia ei, exprimă indignare, ciudă, protest) Iaca na; (ei) uite; na-ţi-o bună. /v. a pofti