POLONÉZ, -Ă, polonezi, -e, subst., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Poloniei sau este originară de acolo; polon (1). 2. Adj. Care aparţine Poloniei sau populaţiei ei, privitor la Polonia sau la populaţia ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (1); polon (2). ♢ Covrig polonez = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac îmbibat cu sirop de zahăr şi având deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de polonezi (1). 3. S.f. Dans de origine poloneză (2), în tempo moderat şi în măsura de 3/4, cu ritm viguros şi cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marşului; melodie după care se execută acest dans. 4. S.m. Mezel din carne de vită şi de porc, afumat la cald şi apoi fiert; (fam.) poliş. – Din fr. polonais.

POLONÉZ s., adj. I. 1. s. polon, (înv. şi reg.) leah, poleac, (înv.) leş. 2. adj. polon, (înv. şi reg.) poleac, polecesc, (înv.) leşesc, polonesc. II. s. poliş. (A mâncat pâine cu ~.)

polonéz s. m., adj. m., pl. polonézi; f. sg. polonéză, g.-d. art. polonézei, pl. polonéze

POLONÉZ¹ ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Poloniei sau este originară din Polonia. /<fr. Polonais

POLONÉZ² ~ă (~i, ~e) Care aparţine Poloniei sau populaţiei ei; din Polonia. /<fr. Polonais