POLONÍC, polonice, s.n. Lingură mare şi adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron şi a o turna în farfurie. ♦ Lingură mare, adâncă şi cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau caşul de zer. – Din ucr. polonnyk.

POLONÍC s. (reg.) linguroi, (Mold.) ciorbalâc, (prin Transilv. şi Maram.) găvan, (prin Ban.) toc, (Transilv.) lingură de scos. (Cu ~ul se serveşte ciorba.)

poloníc s. n., pl. poloníce

POLONÍ//C ~ce n. Unealtă de bucătărie, în formă de lingură mare, având găvanul adânc şi coada lungă, folosită pentru a scoate mâncarea lichidă din oală şi a o turna în farfurie. /<ucr. polonnyk

polonic Este un termen folosit in industria alimentara.