POMENÍRE, pomeniri, s.f. Acţiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasă în cadrul căreia se comemorează amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujbă sau rugăciune pentru morţi. ♢ Veşnica pomenire = cântare bisericească cu care se termină slujba de înmormântare sau un parastas. ♦ (Înv. şi pop.) Aducere-aminte, amintire. – V. pomeni.

POMENÍRE s. 1. amintire, citare, indicare, menţionare, menţiune, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. amintire, (înv.) pomană, pomelnic, pomină. (Pentru ~ cuiva.) 3. (BIS.) (înv.) pamente. (~ a unui mort, la biserică.)

pomeníre s. f., g.-d. art. pomenírii; (binefaceri) pl. pomeníri

POMENÍR//E ~i f. 1) v. A POMENI. 2) Comemorare a amintirii unei persoane decedate sau a unui eveniment istoric. 3) Slujbă religioasă pentru cei morţi. ♢ Veşnica ~ cântare bisericească de încheiere a prohodului. /v. a pomeni