PORUNCÍ, poruncesc, vb. IV. 1. Tranz. A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai); a ordona. 2. Tranz. A da comanda să se fabrice, să se confecţioneze ceva; a comanda. 3. Tranz. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziţie ceva pentru a fi folosit, consumat; a comanda. 4. Tranz. (Pop.) A trimite vorbă, a comunica, a transmite; a vesti. 5. Intranz. A fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân. [Var.: (reg.) poroncí vb. IV] – Din sl. porončiti.

PORUNCÍ vb. v. anunţa, comunica, transmite, vesti.

PORUNCÍ vb. 1. v. ordona. 2. a ordona, a spune, a zice. (Fă ce-ţi ~ el!)

poruncí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poruncésc, imperf. 3 sg. porunceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. porunceáscă

A PORUNC//Í ~ésc 1. tranz. 1) (urmat de o propoziţie complementară) A cere în mod autoritar şi oficial; a impune printr-o poruncă; a dispune; a ordona; a comanda. 2) A face la comandă; a comanda. 3) A cere printr-o comandă; a comanda. 4) A transmite verbal sau în scris (prin cineva). 2. intranz. A da dispoziţii (ca un stăpân); a se comporta ca un stăpân. /<sl. poronţiti