POSIBILITÁTE, (2) posibilităţi, s.f. 1. Faptul de a fi posibil; ceea ce poate deveni în viitor o realitate. 2. Mijloc de realizare, de înfăptuire a ceva; putinţă, modalitate. ♢ Posibilităţi materiale = bani (necesari traiului). ♢ Expr. În măsura (sau în limita) posibilităţilor = în măsura în care este posibil. ♦ (La pl.) Calităţi, însuşiri care se pot dezvolta, maturiza. Tânăr cu posibilităţi. – Din fr. possibilité, lat. possibilitas, -atis.

Posibilitate ≠ imposibilitate

POSIBILITÁTE s. 1. eventualitate, probabilitate. (Nu trebuie exclusă această ~.) 2. potenţialitate, probabilitate, virtualitate. (~ câştigării competiţiei.) 3. v. capacitate. 4. v. facultate. 6. v. mod. 7. v. şansă.

posibilitáte s. f., g.-d. art. posibilităţii; pl. posibilităţi

POSIBILIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter posibil. 2) Lucru posibil. 3) mai ales la pl. Mijloc posibil. ♢ În măsura (sau în limita) ~ăţilor pe cât e posibil. [G.-D. posibilităţii] /<fr. possibilité, lat. possibilitas, ~atis

POSIBILITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi posibil. ♦ Categorie filozofică desemnând tendinţele de dezvoltare care duc la constituirea unui nou fenomen, premisele obiective ale viitoarei realităţi. 2. Putinţă, modalitate, putere. ♦ În măsura (sau în limita) posibilităţilor = cum va fi posibil. ♦ (La pl.) Calităţi care se pot dezvolta. [Cf. lat. possibilitas, fr. possibilité].