POSTERIÓR, -OÁRĂ, posteriori, -oare, adj. 1. Care vine, urmează sau se petrece după cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai târziu. 2. Care se află sau este aşezat în partea dindărăt, de dinapoi. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulaţie este situat în partea de dinapoi a cavităţii bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. postérieur, lat. posterior.

Posterior ≠ antecedent, anterior, precedent, premergător

POSTERIÓR adj. 1. dinapoi, dindărăt. (În partea ~oară a căruţei.) 2. v. dorsal. 3. v. ulterior.

POSTERIÓR s. v. dos, fund, popou, şezut.

posteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl. posterióri; f. sg. posterioáră (sil. -ri-oa-), pl. posterioáre

POSTERI//ÓR ~oáră (~óri, ~oáre) 1) şi adverbial Care se va petrece mai târziu; care va urma mai târziu; ulterior. Acţiune ~oară. 2) Care se află în spate; din spate; de dinapoi. 3) (despre sunete vocale) Care se articulează în partea de dinapoi a cavităţii bucale. [Sil. -ri-or] /<fr. postérieur, lat. posterior

POSTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. Care urmează, care este după ceva (în ordinea scurgerii timpului); ulterior. 2. Aflat în partea dinapoi; dorsal. ♦ (Despre vocale) Care se articulează în partea dinapoi a cavităţii bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. postérieur, lat. posterior].