POTẤNG, potânguri, s.n. Lanţ, curea etc. care leagă plugul de grindei. – Din scr. poteg, magh. pating.

POTÂNG s. (TEHN.) (reg.) chişer, gânj, mâţă. (~ la plug.)

potâng s. n., pl. potânguri

POTÂNG ~uri n. Lanţ cu care se leagă plugul de cotigă. /<sl. potengu

potâng, -ă, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) cocoşat; strâmb, pocit. 2. (s.n.) împletitură circulară de nuiele sau lanţ, curea etc. care leagă grindeiul plugului de roţi sau de cotigă; chişer, gânj, mâţă. 3. (s.n.) lanţ, curea, bucată de fier etc. cu care se leagă leuca de loitra carului. 4. (s.n.) nuia cu care se trage clopotul la biserică. 5. (s.n.) inel de piele care leagă cele două curele ale oglavei (v.) atunci când se înjugă două rânduri de vite la plug. 6. (s.n.) bătătură făcută la ceafa boului din cauza jugului. 7. (s.n.) petec de pânză gros, plin de aţe cusute una peste alta, scorţos şi negru. 8. (s.n.) trăznaie, poznă, boroboaţă.