POTRICÁLĂ, potricale, s.f. (Înv. şi reg.) Unealtă de oţel cu vârful ascuţit cu care se fac găuri la curele, la opinci, în urechile oilor etc.; preducea. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Din rus. protykalo.

POTRICÁLĂ s. 1. (TEHN.) preducea, (reg.) patron. (Cu ~ se fac găuri la urechile oilor.) 2. preducea, (reg.) puşcătură. (Semnul numit ~ făcut cu preduceaua la urechile oilor.)

potricálă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potricálei; pl. potricále

POTRICÁL//Ă ~e f. pop. 1) Instrument de metal, ascuţit la vârf, folosit pentru a face găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn). 2) Gaură făcută cu un astfel de instrument. /<rus. protykalo

potricálă², potricále, s.f. (reg.) fotografie.