POVÁŢĂ, poveţe, s.f. (Pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povăţuire, povăţuială. ♢ Loc. adj., adv. De povaţă = ca îndrumător, ca ghid. ♦ Persoană care îndrumează, sfătuieşte pe cineva. – Cf. pol. p o w o d c a „conducător“.

POVÁŢĂ s. v. călăuză, comandă, con-ducere, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, şefie.

POVÁŢĂ s. 1. v. sfat. 2. v. recomandare.

pováţă s. f., g.-d. art. povéţei; pl. povéţe

POVÁŢĂ povéţe f. Învăţătură menită să călăuzească pe cineva în diverse situaţii; sfat; îndrumare. ~ părintească. ♢ De ~ ca îndrumare. /<pol. powodica

povátă, povéţi, s.f. (înv.) adăpost rudimentar (pe lângă o stână).