PRÂNZ, prânzuri, s.n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ♢ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau ţăranii în cursul dimineţii, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau ţăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ♢ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium.

PRÂNZ s. v. miazăzi, micul dejun, panahidă, parastas, pomană, sud.

PRÂNZ s. 1. dejun, (pop.) nămiază, prânzare, (Ban., Transilv., Maram. şi Mold.) gustare. (Luăm împreună ~ul?) 2. banchet, masă, ospăţ, praznic, prăznuire, (livr.) festin, (rar) ospeţie, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeţilor.) 3. v. amiază.

prânz s. n., pl. prânzuri

PRÂNZ ~uri n. 1) Masă luată la amiază. ♢ ~ul (cel) mic a) masă de dimineaţă; b) timpul când se ia această masă. 2) Mâncare consumată la amiază. 3) Timpul mesei de la amiază. ♢ Înainte de ~ perioada de timp din prima jumătate a zilei; înainte de amiază; înainte de masă. /<lat. prandium