PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A face să se desfăşoare sau a se desfăşura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obişnuit sau decât cel aşteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acţiona (prea) în grabă (şi în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacţii chimice) depunerea unei substanţe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. şi intranz. (Despre o substanţă solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare.

PRECIPITÁ vb. 1. a (se) grăbi, a (se) zori. (Nu e nevoie să vă ~.) 2. v. năpusti. 3. v. sări.

precipitá vb., ind. prez. 1 sg. precípit, 3 sg. şi pl. precípită; conj. prez. 3 sg. şi pl. precípite

A PRECIPITÁ precípit tranz. 1) A face să se precipite; a grăbi; a zori; a accelera; a pripi; a urgenta. 2) A înfăptui cu prea multă grabă. ~ afacerile. /<fr. précipiter, lat. praecipitare

A SE PRECIPITÁ mă precípit intranz. 1) (despre persoane) A acţiona cu prea multă grabă; a se repezi. 2) (despre evenimente, acţiuni etc.) A se desfăşura într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat). 3) (despre particulele unor substanţe solide) A se separa dintr-o soluţie, aşezându-se la fund; a forma un precipitat; a se depune; a se aşeza; a se sedimenta; a se depozita. /<fr. précipiter, lat. praecipitare

PRECIPITÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) grăbi, a (se) zori. ♦ refl. A se succeda rapid. 2. (Despre o substanţă solidă dizolvată într-un lichid) A se separa sau a face să se separe prin depunerea la fund. [P.i. precípit. / < fr. précipiter, it. precipitare, lat. praecipitare].