PREDUCEÁ, preducele, s.f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. p r ĕ d u p č j a „a perfora“, rom. p r e d u f.

PREDUCEÁ s. 1. (TEHN.) potricală, (reg.) patron. (Cu ~ ua se fac găuri la urechile oilor.) 2. po-tricală, (reg.) puşcătură. (Semnul de la urechile oilor numit ~.)

preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle

PREDUC//EÁ ~éle f. reg. Instrument de metal, ascuţit la vârf, cu care se fac găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn); potricală. /cf. bulg. prĕdupţja