PREFĂCĂTORÍE, prefăcătorii, s.f. Mod de comportare, de manifestare specific omului prefăcut; făţărnicie, ipocrizie, simulare, prefăcătură. – Prefăcător + suf. -ie.

PREFĂCĂTORÍE s. 1. v. ipocrizie. 2. v. simulare.

prefăcătoríe s. f., art. prefăcătoría, g.-d. art. prefăcătoríei; pl. prefăcătoríi, art. prefăcătoríile

PREFĂCĂTORÍ//E ~i f. 1) Lipsă de sinceritate; făţărnicie; ipocrizie; duplicitate. 2) Stare a celui care se preface. 3) Comportare de om prefăcut. /prefăcător + suf. ~ie