PREFECTÚRĂ, prefecturi, s.f. 1. (În Roma antică) Oraş sau municipiu lipsit de dreptul de a-şi alege magistraţi. 2. Instituţie care constituie forul administrativ şi poliţienesc suprem dintr-un judeţ, reprezentând aici puterea centrală; clădire în care îşi are sediul această instituţie. 3. Funcţia de prefect; timpul cât prefectul îşi exercită această funcţie. – Din lat. praefectura, fr. préfecture.

PREFECTÚRĂ s. (înv.) isprăvnicie. (Localul ~rii.)

prefectúră s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl. prefectúri

PREFECTÚR//Ă ~i f. 1) (la romani) Oraş sau municipiu lipsit de dreptul de a-şi alege magistraţii, condus de un prefect. 2) Instituţie de administrare a unui judeţ în frunte cu un prefect. 3) Funcţie de prefect. 4) Durata de exercitare a acestei funcţii. 5) Clădire unde se află această instituţie. /<lat. praefectura, fr. préfecture

PREFECTÚRĂ s.f. 1. (Ist.; la romani) Oraş sau municipiu lipsit de dreptul de a-şi alege magistraţi, fiind condus de un prefect (1); demnitate de prefect (1); timpul cât un prefect (1) îşi exercită această funcţie. 2. (În trecut) Administraţia unui judeţ. ♦ Localul unde era instalată o asemenea instituţie. [< lat. praefectura, fr. préfecture].