PREOŢÍ, preoţesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcţia de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot.

PREOŢÍ vb. v. păstori.

PREOŢÍ vb. v. hirotonisi.

preoţí vb. (sil. pre-o-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. preoţésc, imperf. 3 sg. preoţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. preoţeáscă

A PREOŢ//Í ~ésc 1. tranz. A face să se preoţească; a popi; a hirotonisi. 2. intranz. A exercita funcţia de preot; a fi preot; a păstori. [Sil. pre-o-] /Din preot

A SE PREOŢ//Í mă ~ésc intranz. A deveni preot; a se popi; a se hirotonisi. [Sil. pre-o-] /Din preot