PREPOZÍŢIE, prepoziţii s.f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactie de dependenţă între părţile unei propoziţii legând două părţi de propoziţie diferite. [Var.: prepoziţiúne s.f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio.

Prepoziţie ≠ postpoziţie

prepozíţie s. f. → poziţie

PREPOZÍŢIE f. lingv. 1) (în opoziţie cu postpoziţie) Poziţie a unui element înaintea cuvântului la care se raportează sau la începutul cuvântului din componenţa căruia face parte. 2) Parte de vorbire neflexibilă care exprimă relaţiile sintactice de subordonare dintre un substantiv (sau un substitut al acestuia) ori dintre un verb şi un alt cuvânt. [G.-D. prepoziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. préposition, lat. praepositio, ~onis

PREPOZÍŢIE s.f. Parte de vorbire inflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. [Gen. -iei, var. prepoziţiune s.f. / < lat. praepositio, cf. fr. préposition].