PRESIÚNE, presiuni, s.f. 1. Forţă care apasă (uniform şi perpendicular) pe unitatea de suprafaţă a unui corp; mărime fizică egala cu raportul dintre valoarea acestei forţe şi aria suprafeţei corpului respectiv; apăsare. ♢ Presiune atmosferică = presiune pe care o exercită atmosfera asupra suprafeţei pământului şi a corpurilor situate pe ea. 2. (În sintagma) Presiune arterială = tensiune. 3. (Bot.; în sintagma) Presiune radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină şi tulpină. 4. Fig. Constrângere (morală, economică, politică, socială) exercitată asupra cuiva. ♦ (Rar) Stare de apăsare sufletească. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression.

PRESIÚNE s. 1. (FIZ.) presiune de vapori = tensiune de vapori. 2. v. apăsare.

PRESIÚNE s. v. constrângere, forţă, injoncţiune, silă, silnicie, tensiune, violenţă.

presiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. presiúnii; pl. presiúni

PRESIÚN//E ~i f. 1) Forţă care acţionează pe suprafaţa unui corp. 2) fiz. Mărime fizică egală cu raportul dintre forţele care acţionează asupra unei suprafeţe. ♢ ~ atmosferică presiune exercitată de atmosferă asupra suprafeţei pământului. 3) fig. Constrângere morală sau materială. 4) fig. rar Stare de apăsare sufletească. [G.-D. presiunii; Sil. -si-u-] /<fr. pression

PRESIÚNE s.f. 1. Forţă exercitată (prin apăsare) asupra unei suprafeţe; apăsare. 2. (Fig.) Constrângere morală, violenţă. [Pron. -si-u-. / cf. fr. pression, it. pressione, lar. pressio].