PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimţi să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter.

PRETÁ vb. a se potrivi. (Seminţe ce se ~ la cultura forţată.)

pretá vb., ind. prez. 1 sg. pretéz, 3 sg. şi pl. preteáză

A SE PRET//Á mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A avea predispoziţie de a înfăptui ceva (mai ales reprobabil). 2) A fi foarte potrivit; a putea fi adaptat. Acest sol se ~ează anumitor culturi. /<fr. prêter

PRETÁ vb. I. refl. 1. A se deda; a consimţi la ceva incorect, nelegal. 2. A se potrivi la... [p.i. -tez. / < fr. prêter].