PRETÉXT, pretexte, s.n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acţiuni sau pentru a escamota un motiv real. ♢ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte.

PRETÉXT s. 1. v. prilej. 2. cuvânt, motiv, (înv.) chip. (Sub ~ că ...) 3. v. motiv. 4. (fig.) sămânţă. (~ de vorbă.)

pretéxt s. n., pl. pretéxte

PRETÉXT ~e n. Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acţiunilor sale; prilej; motiv. /<fr. prétexte

PRETÉXT s.n. Motiv aparent de care se foloseşte cineva pentru a ascunde adevăratul motiv al unui plan, al unei acţiuni. [Pl. -te, -turi. / < fr. prétexte, cf. lat. praetextus].