PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acţiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter.

PRETEXTÁ vb. a invoca, (înv.) a pricinui, a propune, a proţăpi, (grecism înv.) a profasisi. (Ce motiv ai ~?)

pretextá vb., ind. prez. 1 sg. pretextéz, 3 sg. şi pl. pretexteáză

A PRETEXT//Á ~éz tranz. (motive, indispoziţii, boli etc.) A invoca drept pretext. /<fr. prétexter

PRETÉXTĂ adj.f. Togă pretextă (şi s.f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. [< lat. (toga) praetexta].

PRETEXTÁ vb. I. tr. A invoca un motiv, a se folosi de un pretext. [< fr. prétexter].