PREZÍCE, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunţa dinainte ce se va întâmpla, orientându-se după anumite indicaţii prezente, după intuiţie, raţionament etc. A ghici viitorul cuiva (în cărţi, în cafea, în palmă etc.). – Pre¹- + zice (după fr. prédire).

PREZÍCE vb. 1. a prevesti, a profetiza, a profeţi, a proroci, a vesti, (înv. şi reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a proro-cestvui. (Ce a ~ sfântul?) 2. v. ghici.

prezíce vb. zice

A PREZÍCE prezíc tranz. A stabili din timp prin deducţie sau prin intuiţie, aducând la cunoştinţă; a prevesti. ♢ ~ viitorul a pretinde că se poate afla viitorul (ghicind în cărţi, în palmă, în bobi etc.). /pre- + a zice

PREZÍCE vb. III. tr. A prevesti. [P.i. prezíc. / după fr. prédire].