PRICÉPERE, priceperi, s.f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înţelege, de a pătrunde ceva (uşor) cu mintea; înţelegere; p. ext. judecată, inteligenţă. 2. Îndemânare, abilitate, iscusinţă. – V. pricepe.

Pricepere ≠ nepricepere

PRICÉPERE s. 1. v. înţelegere. 2. v. cunoaştere. 3. cunoaştere, stăpânire. (~ mai multor meserii.) 4. înţelegere, pătrundere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 5. v. capacitate. 6. v. îndemânare. 7. v. inteligenţă. 8. v. îndemânare. 9. v. măiestrie.

pricépere s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. pricéperi

PRICÉPER//E ~i f. 1) v. A PRICEPE şi A SE PRICEPE. 2) Calitatea de a pricepe, de a înţelege uşor; deşteptăciune; inteligenţă. 3) Capacitatea de a face totul cu uşurinţă şi iscusinţă; dexteritate; dibăcie; măiestrie; abilitate; îndemânare. [G.-D. priceperii] /v. a (se) pricepe