PRÍMĂVARĂ, primăveri, s.f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă şi precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocţiul de la 21 martie şi solstiţiul de la 21 iunie. ♢ Expr. Primăvara vieţii = tinereţea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinereţe). Are 20 de primăveri. [Acc. şi: primăváră] – Lat. primavera.

Primăvară ≠ toamnă

PRIMĂVĂRÁ vb. v. desprimăvăra, împrimă-văra.

prímăvară s. f., g.-d. art. prímăverii; pl. prímăveri

PRÍMĂVARA adv. În timpul primăverii; pe timp de primăvară. /<lat. primavera

PRÍMĂV//ARĂ ~éri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde lunile martie, aprilie şi mai. ♢ De ~ a) necesar pentru primăvară; b) care are loc primăvara; caracteristic primăverii. La ~ când va sosi primăvara; în timpul primăverii viitoare. Astă ~ primăvara trecută. De cu ~ încă din timpul primăverii. ~ara vieţii tinereţe. 2) la pl. fig. Ani (în tinereţe) fericiţi. [G.-D. primăverii] /<lat. primavera

primăvărá, primăvăréz, vb. I (reg.) 1. a-şi petrece primăvara undeva. 2. (refl. impers.) a se desprimăvăra.