PRIMÍRE, primiri, s.f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ţi-a fost oferit, dat, datorat. ♢ Loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredinţa (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepţiona. ♢ Expr. A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reproşuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l întâmpina, de a-l trata. ♢ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul publicului într-un loc; b) (despre încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini faţă de ceva. 4. Admitere a cuiva într-o întreprindere, într-o instituţie, într-o organizaţie. – V. primi.

PRIMÍRE s. I. 1. v. încasare. 2. încasare, ridicare. (~ unor drepturi băneşti.) 3. căpătare, dobândire, obţinere. (~ a ajutorului cerut.) 4. v. recepţio-nare. 5. v. aflare. II. 1. v. admitere. 2. v. cooptare. 3. v. angajare. 4. v. găzduire. 5. (înv.) priiminţă. (Le-a făcut o bună ~.) III. v. întâmpinare.

primíre s. f., g.-d. art. primírii; pl. primíri

PRIMÍR//E ~i f. 1) v. A PRIMI. ♢ Sală de ~ încăpere pentru musafiri, vizitatori. A da în ~ a înceta de a mai fi responsabil. A lua în ~ a) a lua (pe cineva sau ceva) pe răspunderea sa; b) a începe a certa (pe cineva). 2) Mod de a primi pe cineva. /v. a primi