PROCURÓR, -Ă, procurori, -e, s.m. şi f. Membru al procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor şi care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat ataşat pe lângă o instanţă judecătorească şi având rolul de acuzator public. – Din fr. procureur.

PROCURÓR s. (JUR.) (în unele ţări) acuzator, (înv.) minister public. (~ într-un proces.)

procurór s. m., pl. procuróri

PROCURÓR ~i m. 1) Persoană oficială care supraveghează respectarea strictă a legilor. 2) Acuzator public într-un proces; reprezentant al procuraturii la judecată. /<fr. procureur

PROCURÓR s.m. 1. Magistrat, membru al parchetului (II) [în DN]. 2. Membru al procuraturii care supraveghează justa aplicare a legilor şi care susţine acuzarea într-un proces ca reprezentant al statului. [< fr. procureur].