PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesiune. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susţine public o concepţie, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer.

PROFESÁ vb. a exercita, a face, a practica, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie fru-moasă.)

profesá vb., ind. prez. 1 sg. profeséz, 3 sg. şi pl. profeseáză

A PROFES//Á ~éz tranz. 1) (meserii, ocupaţii, activităţi etc.) A exercita în mod sistematic; a practica. 2) (opinii, convingeri) A susţine în mod public argumentând. /<fr. professer

PROFESÁ vb. I. tr. 1. A se îndeletnici cu..., a exercita, a practica o profesiune, o meserie etc. 2. A manifesta public o atitudine; a susţine public (ceva). [< fr. professer].