PROGRÉSIE, progresii, s.f. (Mat.) Şir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ♢ Progresie aritmetică = şir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obţină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit raţie. Progresie geometrică = şir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit raţie. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis.

PROGRÉSIE s. v. dezvoltare, evoluţie, înain-tare, mers-înainte, propăşire, progres.

progrésie s. f. (sil. -gre-si-e), art. progrésia (sil. -si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (sil. -si-i-)

PROGRÉSI//E ~i f. Şir de numere care derivă unul din altul conform unei reguli. ♢ ~ aritmetică progresie în care fiecare termen, începând cu al doilea, este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant. ~ geometrică progresie în care fiecare termen, începând cu al doilea, este rezultatul înmulţirii termenului precedent cu un număr constant. [G.-D. progresiei] /<fr. progresion, lat. progressio, ~onis

PROGRÉSIE s.f. (Mat.) Şir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ♢ Progresie aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit raţia progresiei; progresie geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulţirii termenului precedent cu un număr constant, numit raţia progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio].