PROHIBÍŢIE, prohibiţii, s.f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition.

PROHIBÍŢIE s. interdicţie, interzicere, prohibire, (livr.) excluziune, (pop.) opreală, oprelişte, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasac. (~ consumului de alcool.)

prohibíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. prohibíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. prohibíţiei; pl. prohibíţii, art. prohibíţiile (sil. -ţi-i-)

PROHIBÍŢI//E ~i f. 1) v. A PROHIBI. 2) Măsură prin care se interzice a săvârşi ceva; interdicţie. [G.-D. prohibiţiei] /<fr. prohibition

PROHIBÍŢIE s.f. Oprire, interzicere; (spec.) interzicere de a vinde, de a importa sau de a exporta o marfă. [Gen. -iei, var. prohibiţiune s.f. / cf. fr. prohibition, lat. prohibitio].