PROHÓD, prohoduri, s.n. Slujbă religioasă la înmormântările creştine; p. gener. înmormântare; prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă făcută în vinerea Paştilor, în amintirea morţii lui Cristos. – Din sl. provodŭ.

PROHÓD s. (BIS.) prohodire, prohodit. (~ul mor-tului, înainte de îngropare.)

PROHÓD s. v. îngropare, îngropat, înhu-mare, înmormântare.

prohód s. n., pl. prohóduri/prohoáde

PROHÓD ~uri n. 1) (la creştini) Slujbă religioasă făcută la înmormântări. 2) Ritual de punere a mortului în mormânt; înmormântare. 3) Slujbă religioasă oficială în vinerea Paştelui. /<sl. provodu