PROPÓRŢIE, proporţii, s.f. 1. Raport între dimensiunile unor obiecte, ale părţilor unui întreg sau între fiecare dintre aceste părţi şi întreg. ♦ Procent. 2. Raport, relaţie (echilibrată) între fenomene, noţiuni etc. ♢ Loc. adv. În proporţie cu... sau (loc. prep.) în proporţia... = proporţional cu..., potrivit cu... 3. (La pl.) Dimensiune, mărime; extindere (mare), amploare. ♢ Expr. A lua proporţii = a se dezvolta, a creşte foarte mult; (fam.) a se îngrăşa. ♦ Cantitate, măsură. 4. (Mat.) Egalitate a două rapoarte alcătuite din patru elemente. [Var.: (înv.) proporţiúne s.f.] – Din fr. proportion, lat. proportio, -onis.

Proporţie ≠ disproporţie

PROPÓRŢIE s. 1. (MAT.) raport. 2. raport, relaţie. (O ~ justă între elemente.) 3. v. armonie. 4. v. procent. 5. v. dimensiune.

propórţie s. f. (sil. -ţi-e), art. propórţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. propórţiei; pl. propórţii, art. propórţiile (sil. -ţi-i-)

PROPÓRŢI//E ~i f. 1) Raport între dimensiunile unor obiecte sau dimensiunile părţilor unui întreg. 2) Mărime fizică care poate fi măsurată; dimensiune. ♢ A lua ~i a creşte foarte mult. 3) mat. Egalitate între două rapoarte constituite din patru elemente. [G.-D. proporţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. proportion, lat. proportio, ~onis

PROPÓRŢIE s.f. 1. Raport între dimensiunile unui întreg şi părţile lui sau între dimensiunile părţilor unui întreg. ♦ Procent, parte raportată la întreg. 2. Potrivire, raport armonios între mai multe lucrări, părţi. ♦ În proporţie cu... = proporţional cu..., potrivit cu.... 3. (La pl.) Dimensiune, mărime. 4. (Mat.) Egalitate între două rapoarte având patru elemente constitutive. [Gen. -iei, var. proporţiune s.f. / cf. fr. proportion, lat. proportio].