PROSPECŢIÚNE, prospecţiuni, s.f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren şi în laborator) pentru a descoperi şi a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. prospection.

PROSPECŢIÚNE s. 1. prospectare. (~ geologice.) 2. prospecţiune seismică v. seismometrie.

prospecţiúne s. f. (sil. -ţi-u-; mf. -spec-), g.-d. art. prospecţiúnii; pl. prospecţiúni

PROSPECŢIÚN//E ~i f. Totalitate a cercetărilor efectuate într-o regiune pentru a descoperi zăcămintele de minerale utile. [Sil. -ţi-u-] /<fr. prospection

PROSPECŢIÚNE s.f. Ansamblul cercetărilor efectuate prin prospectare; prospectare. [Var. prospecţie s.f. / cf. fr. prospection].