PROSTERNÁ, prostérn, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în faţa cuiva în semn de veneraţie, de umilinţă, de supunere etc. [Prez. ind. şi: prosternez] – Din fr. prosterner.

PROSTERNÁ vb. a se închina, a se înclina, a se pleca. (Se ~ adânc în faţa lui.)

prosterná vb. (sil. mf. -ster-), ind. prez. 1 sg. prostérn/prosternéz, 3 sg. şi pl. prostérnă/prosterneáză

A SE PROSTERNÁ mă prostérn intranz. 1) A se închina adânc (în semn de respect deosebit, de adoraţie sau de umilinţă). 2) fig. A manifesta o admiraţie servilă (faţă de cineva); a se pocloni. [Şi prosternez] /<fr. prosterner

PROSTERNÁ vb. I. refl. A se înclina până la pământ; a îngenunchea (în semn de veneraţie, de supunere, de umilire etc.). [P.i. prostérn şi -nez. / < fr. prosterner, cf. lat. prosternere].