PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituţia. 2. Fig. A (se) necinsti, a (se) pângări (printr-o întrebuinţare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer.

PROSTITUÁ vb. 1. a se vinde. (O femeie care se ~.) 2. (înv.) a supune. (A ~ o femeie.)

prostituá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. prostituéz, 3 sg. şi pl. prostitueáză, 1 pl. prostituăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. prostituéze (sil. -tu-e-); ger. prostituând (sil. -tu-ând)

A PROSTITU//Á ~éz tranz. 1) A face să se prostitueze. 2) fig. (idei, concepţii, cauze etc.) A prezenta într-o lumină falsă şi vulgară; a compromite. [Sil. -tu-a] /<fr. prostituer

A SE PROSTITU//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni prostituată; a se deda la prostituţie; a se desfrâna. 2) A practica prostituţia; a fi prostituată. [Sil. -tu-a] /<fr. prostituer

PROSTITUÁ vb. I. 1. refl. A trăi în desfrâu. 2. tr. (Rar) A sili pe cineva să practice prostituţia. ♦ (Fig.) A necinsti, a degrada ceva printr-o întrebuinţare nedemnă. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uind, var. prostitui vb. IV. / < fr. prostituer, cf. lat. prostituere].