PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) apăra de acţiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reuşita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere.

PROTEJÁ vb. 1. v. ajuta. 2. v. apăra. 3. a favoriza, (înv.) a prii. (Să iubim până ce Amor ne va ~.) 4. v. părtini.

protejá vb., ind. prez. 1 sg. protejéz, 3 sg. şi pl. protejeáză, 1 pl. protejăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. protejéze; ger. protejând

A PROTEJ//Á ~éz tranz. 1) (fiinţe, lucruri) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a supraveghea; a veghea; a păzi; a apăra. 2) (persoane) A susţine în mod abuziv, acordând protecţie (adesea nemotivat şi în detrimentul altora); a avantaja; a privilegia; a părtini; a favoriza. /<fr. protéger, lat. protegere

PROTEJÁ vb. I. tr. 1. A apăra, a păzi, a feri, a ocroti (de un pericol). 2. A ajuta, a sprijini; a favoriza, a părtini. [< fr. protéger, cf. lat. protegere].