PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. (Livr.) Cel mai apropiat (în timp sau în spaţiu). ♢ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiţii, cel mai apropiat ca sens de noţiunea de definit. – Din lat. proximus.

próxim adj. m., pl. próximi; f. sg. próximă, pl. próxime

PRÓXIM ~ă (~i, ~e) Care se caracterizează prin apropiere maximă; cel mai apropiat în timp şi spaţiu. ♢ Gen ~ cuvânt iniţial în cadrul unei definiţii care determină sfera de care ţine obiectul definit. /<lat. proximus

PRÓXIM, -Ă adj. Cel mai apropiat, foarte apropiat (în timp şi în spaţiu). ♦ Gen proxim = primul termen al unei definiţii, care se referă la noţiunea în sfera căreia intră obiectul definit. [< lat. proximus].