PRUDÉNT, -Ă, prudenţi, -te, adj. Care se fereşte de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, să-l primejduiască; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis.

Prudent ≠ imprudent

PRUDÉNT adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.)

prudént adj. m., pl. prudénţi; f. sg. prudéntă, pl. prudénte

PRUDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care prevede eventualele consecinţe, orientându-se bine în mediul înconjurător; care acţionează luând toate măsurile de precauţie; prevăzător; precaut; circumspect. /<fr. prudent, lat. prudens, ~ntis

PRUDÉNT, -Ă adj. Prevăzător, precaut, circumspect. [Cf. fr. prudent, it. prudente, lat. prudens].